Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
N-oi ști pace niciodată
Când dă-n floare o chindie
Și s-aude-nflăcărată
Muzica portocalie.
S-odrăslește Poezie!
Ca pe scumpele odoare
Îngerii-n argintărie
Gătesc stelele să zboare.
E prima zi de iarnă
De ninge, ninge, ninge
Și stele cad, se-ntoarnă
Ca penele de înger.
Ca și în vremea cea mai veche
Când erau munții-n tinerețe
Din cer tot vin fără pereche
Voroavele de frumusețe.
E târziu și doar ecouri
Aripile lasă-n urmă,
Minunatele tablouri
Se răresc încet, se curmă.
Ninge dalba melodie
Parcă-n boală, parcă-n joacă,
Sună-n toamna străvezie
Strunele de promoroacă.
Când tihna s-adună
Cu vremea în cale
Din floarea de Lună
Vin dalbe petale.
Viața mea pierdută-n drumuri
Răstignită pe răscruce
Unde pâcle lângă fumuri
Vor o seară să apuce.
Când pe valuri moi de aer
Frunze fug de-a rostogolul
Vremea strânsă, fără vaier,
Galbenă-mplinește golul.
Aud cum gâștele ne strigă
Din starea noastră-nțepenită
Și văd - ghebos burează frigul
În zgribulire rebejită.