Se trecură, se trecură
Timpuri verzi, vremi colorate
De-a rămas doar pâcla sură
Peste drumuri desfundate.
Cerul își pășește calea
Până la genunchi în ape
Cu cirezi să-și umple valea
Vrând pe toate să le-adape.
Lebede, cocori și alte
Păsări doar în în suflet ține-ți -
În priviri pot să-ți tresalte
Îngeri gri c-obrajii vineți.
Triști ce zboară, cu fereală
Ocolind buimacii nouri
Ce-au făcut învălmășală
Ca-nviatele ecouri.
Amintiri încep să vină
Tot mai multe să se-ndese
Aducându-se c-o vină
În oftări neînțelese.
Și privești natura toată
Că începe să te doară:
Pare foarte încărcată,
Dar pustiu este afară.
Mai zgârcite se scriu rânduri
Parcă devenim mai nimeni
Că ne vin atâtea gânduri,
Dar un gol simțim în inimi...
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu