Iarna căruntă se mişcă alene
printre zăpezile de altădată
cu dorul anchilozat.
Fără puteri, soarele cade,
îl ridic aducându-i veşti
despre primăvară.
Număr în gând urme de plâns
pe pământul ce a adormit greu...
Bulbi de lumină alunecă
pe-o aripă de cocor,
în pletele visului
ascult cum râde vântul.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.