Cad valuri, în valuri ninsori în februar
Suflă-n păduri un vânt mai hoinar,
îşi piaptănă iarna troienele grele
pe fruntea ei rece, pe umeri de stele
şi cad valuri, în valuri ninsori în februar.
Copaci speriaţi duc greul zāpezii
pe firave ramuri, de alb încărcate,
de parcă-ar fi trupuri cârându-şi păcate,
din noaptea de iarnă-n lumina amiezii.
E aerul rece. Devreme aş crede
că iarna s-ar duce în valea cu flori,
unde se-ascund ghiocei sub ninsori
şi firul de iarbă e subţire şi verde...
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.