Sunt călăreţ pe verbe înspicate
Trecând în goana gândului prin viaţă,
Mă mai opresc prin sensuri neumblate
Să cercetez atent câte-o prefaţă.
Mă caut în cuvinte şi în roluri,
În ochi de timp, în fiece secundă,
Privesc atent cum anii stoluri, stoluri,
Ne mistuie şi în neant ne-afundă.
Copii trec prin zori în dimineţe
Purtând în grai atomii de lumină,
Ghiozdanele sunt pline cu poveţe
Din vremurile noi ce or să vină.
Bătrânii tac, privind la cer cu rugă,
Spre veşnicii tot căutând o poartă,
În aşteptări sunt tot mereu pe fugă
Şi împăcaţi cu sinele din soartă.
Doar eu alerg încă prin nori de ceaţă...
Un călăreţ pe-un vis, purtând aripe,
Aş vrea să port în tolbă încă-o viaţă
Să pot să dau frâu liber la ispite,
Ca să-mi adun iubirile pierdute
Să le pictez pe umbrele din suflet,
Şi numai fericirea, pe redute,
Să-mi apere izbânzile din umblet.
18.05 2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Emilian Lican,
Mulţumesc!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
sâmbătă, 26 mai 2018