Calul {în două părți}
Adăugat de: Felix Rian Constantinescu

Calul
{în două părți}

Felix Rian Constantinescu

2020

Moto:
Doar muncă a fost viața ta
La nimic nu te-ai gândit
Pentru-ai tăi te-ai cheltuit
Datoria ți-ai împlinit.
NECROLOG GERMAN PENTRUL PLT. MAJ. ȘTEFAN PAIC DE LÂNGĂ MOINEȘTI

Sora mea numarul 2 spunea că cel mai bine lucrezi când ești extenuat. Povestirea aceasta e despre un om bunicul meu adoptiv care a murit în 1980 cu doi ani înainte să mă nasc eu. Plutonier major Ștefan Paic la caii ofițerilor dintr-un sat de lângă Moinești. Tâmplar. Cum spunea Andrei Gheorghe nu șe poate spune totul despre Ștefan, pentru că sunt și idioți pe lumea aceasta care trebuie protejați. Măcar de s-ar pocăi.

A fost combatant în al doilea război mondial pe frontul de est la Stalingrad, Cuban și în prizonierat de exterminare în Siberia, în taiga la tăiat de lemne muncă silnică în lagăr și nu vă mai luați de cum scriu că poate vă pocnesc. Era un om foarte tare și în același timp steril aceatsa nefăcându-l deloc un om rău. Dimpotrivă era un om bun.

La Stalingrad când a enit zăpada problema nu erau caii pe care probabil îi și mâncau, ci faptul că nu mai venea aprovizionarea dinspre Europa. În același timp Hitler a părăsit armatele române și germane combatante acolo. Trebuie să menționez că bunicul meu a făcut parte din armata generalului Petru Dumitrescu, cel care comanda și doua divizii germane, mai fiind armata generalului Constantin Constantinescu cu care nu știu dacă sunt neam. Pe tatăl meu îl cheamă așa. La Stalingrad a fost și nenea Zdrăilă Alexandru, născut în 1915, primul meu prieten de la vârsta de trei ani, care este îngropat cu soția vizavi de bunica mea Băltean Ana, sfânta neamului meu.

Paic Ștefan cu întreaga amată română ajunseseră într-o situație imposibilă. Nici măcar nu mai aveau gloanțe. Decât cinci gloanțe pe noapte și veneau comsomoliști idioți de 19 ani cu puști de lemn legate cu sârmă cântând cântece sovietice puhoi pe ei. Atunci pe măsură ce veneau îi decapitau cu lopețile, plângând.

Până la urrmă au venit așa de mulți ruși la ordinul lui Stalin probabil încât i-au încercuit și i-au dus cu comisari cu mitraliere rusești în convoi pe jos de căciuli românești în Siberia care ce drum a apucat ca Anița Nandriș-Cudla sau copiii basarabeni deportați. Sunt convins că pe Amur sunt români, germani și italieni. Victoria nu ar fi fost posibilă fără amatorismul militar al Fuhrerului și fără ajutorul tovărășesc al avioanelor americane care au venit din Pearl Harbor peste Siberia și au bombardat armatele Axei de la Stalingrad. Sfarșitul părții întâi.

Prizonieratul avea să dureze psihic toată viața. Bunicii mei stăteau în aripi de casă separate și odată am descuiat casa bunicului și i-am gasit înt-un mediu de bordei de pusnic briciul Sollingen pe care l-am luat la Hațeg și pe urmă l-am aruncat la ghena de gunoi pentru că mi-era frică că era prea ascuțit. Asta a fost în copilarie. Cred că a fost prizonier în Kazahstan cel puțin așa am găsit pe Wikipedia, dar mă îndoiesc că e nu știu ce taiga acolo și tata mi-a spus că bunicul i-a spus că a trecut și de cercul polar.

În taiga trebuia să stea într-un lagăr inuman cu o supă de arpacaș sau ceai fierbinte dimineața de nu se putea bea dar el a facut rost de inca o cană și îl răcorea, apoi ieșeau din lagăr acompaniați de comisarii lui Bukovski dar cu mitraliere iar eu trebuiau să meargă în șir ciuvaș doar ținându-se de o funie nu știu câți kilometri spre pădure la tăiat de lemne. Mai mâncau cașa aia de le-a stricat creierul la ruși, și altceva nu mai știu. La ducere sau la intoarcere soldatul român care cădea de pe funie era lăsat neîmpușcat de comisar în zăpadă și toți mergeau mai departe.

Bunicul meu a gasit într-o șură un sac sau doi saci de orz ascuns de ruși de sovietici. Ce cred eu e că l-a cumparat armata română să aibă grijă de soția și copilul căpitanului de aviație și telecomunicații Dumitru Constantinescu care a luptat Palatul Telefoanelor în apărarea Bucureștiului și care este prezentat în piesa mea de teatru Moartea unui erou. A stat un an într-un sanatoriu de boli nervoase în urma războiului poate chiar la Alexandru Obreja, dar apoi și-a revenit revenit trăind după cum aflu iar si aiar din diferite surse până prin 56 sau 57 singur și iubind-o pe Eleonora el fiind modelul meu inconștent pentru Rabbi Isroel Bliume, că era creștin cu ceva ani de facultate și romane franțuzești, însă lângă Ica cum își spunea explodase o bombă cu tata în luna a opta. Americană din B24-Liberator. Ce pot spune despre bunica mea e că ea era Hestia cine citește să înțeleagă mai ales în USA și UK și noi semănnăm cu Venus din Milo numai că îmbătrânim. Nu avem decât o poză a bunicului nostru cu sora mea cea mare cand avea cinci ani cu caciuliță și bundiță și el cu șapcă, o urmă rotundă de schijă în barbă și bocanci de n-au nici punkerii nici azi și anul era 1975 {6} când a murit Radu Gyr, acel Christ symbol, și când a apărut filmul Vânătorul de Cerbi cu Robert de Niro, tatăl meu. Dacă aveți neclarități sunt sigur că trimiterile vă vor convinge, dacă nu învinge. Ca un sfat medicii au vrut sa-i taie o mână, drepta cred, pentru că era neagră de schije dar el nu i-a lăsat și atât s-a spălat cu apă oxigenată până s-a albit ca avva Moise etiopianul. E îngropat într-un cimitir oarecare din Arad iar Ruptaș Eleonora la Hațeg cu mama. Sănătate.
Miss Kenton.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.