Flaute de mătase - Camil Baltazar
Adăugat de: Adina Speranta

Amurgea pe străzi dosnice; în grădini amurgea și pălea.
Tu umblai să cauți pe vechile alei, printre frunze galbene, inima ta.

Umblai cu sicriașul mânilor, cu clopotele pleoapelor, să cauți inima în straturile amurgite.
Dacă ai fi știut cânta,

ai fi regăsit inima ta;
ai fi regăsit-o în amurgirea de comoară galbenă,
în întomnarea de aramă.

Dacă ai mai fi știut plânge, ai fi regăsit inima ta în cea din urmă picătură de sânge din soarele care amurgea.

Mai știi să taci?
mai știi să pogori
pe trepte albe și pe unde întomnate?
în grădinița din preajma sufletului
mimozele spun în melodii galbene că ai să vii.
Geamurile albastre și verzi,
ferestrele vechi,


așteaptă mereu lumina arătării tale.
Dacă mai știi să taci, dacă mai poți cânta, vei veni să plângem, eu, ochii tăi, tu, inima mea.
Dacă mai știi plânge, vom merge în grădina înserată, și-ntr-o plânsoare cu pete de sânge vei plânge tot ce n-ai plâns altă dată.
Și vom tăcea apoi,
și vom pleca,
eu, cu florile moarte ale ochilor tăi,
tu, cu o ciută muribundă pe brațe: inima mea.



vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.