sunt un om vesel
şi tăcut
prin geamul trenului
văd cămile șchiopătând
în sinea mea
se cunună nopţile
caii mei cu fruntea lată
ies din gloată
unde mă duci,
macaz nenorocit?
înainte de primul mai
îți băteam câte-un cui
în tandem cu roua
acum
în pustiul ăsta de pretutindeni
unde mă duci?
mâine stau slugă morții
azi
azi mă uit prin geamul trenului
să văd
cămile şi cai
25 iunie 2017, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.