CÂND FRĂMÂNTA ŢĂRÂNA PENTRU RAI
E mult păcat în primul păcat,prea mult păcat,greu păcat,
nimeni nu va cântări şi nimeni nu va şti cât pământ
curat,de început,preţuim moneda de schimb,moneda
convertită în pâine şi în vin,pelin de înecat şarpele
şi piatra ce voi încerca să o fur,păzită de el,şarpele.
Privesc cum femeile,cu fustele ridicate la brâu,
frământă lutul pentru case,frământă strugurii ,şi vinul chiuie
cum făceam noi copiii când intram în peşterea din deal,
iar liliecii treziţi se încurcau în părul nostru-
atunci era totul un ţipăt, în care spaima de moarte îşi aprindea felinarul.
E mult păcat în primul păcat, şi eu cred
că Dumnezeu a scăpat o lacrimă, atunci când frământa ţărâna pentru rai.
vezi mai multe poezii de: Mihai Pacuraru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.