- Când mă gândesc la frigul de afară,
La stelele cu chip de porțelan,
Nu înțeleg de ce aștept în gară
Rapidul ce oprește într-un an
Doar într-un loc neînsemnat pe hartă,
Cu felinare sparte și-un peron
Pe care rătăceai tu altădată
Cu rochia turcoaz pe sub palton.
Stau și mă mir cât e de scurtă halta
Pe care-o faci în zori la poarta mea...
Când să mi-aleg penelul, s-ascut dalta
Să desenez pe tren adresa ta?
- Tu vezi, iubire, se contractă timpul
Dar am rămas acolo pe peron
Îmbrăţişaţi la fel ca-n anotimpul
Primei iubiri. Al rochiei cordon
Mă ţine-n visu-acesta prizonieră
La fel de delicat ca braţul tău,
Acest spectacol e o premieră...
Ai vreun regret? Îmi spui că-ţi pare rău?
Adu-mi un argument care susţine
Sincopa dintre straniu şi firesc
Şi-atunci când nu-ţi mai aminteşti de mine,
Învaţă-mă să supravieţuiesc!
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.