Cântec - Lavinia Elena Niculicea
Poezie adăugată de: Lavinuk37

    vineri, 04 ianuarie 2019

Doamne, ți-aș cere o cartelă,
să-l pot suna pe tata,
să-mi spună despre mama,
să mai glumim cu viața.
Prin clisurile oceanului de nori
să le văd ochii, zâmbetul,
magnolii-n asfințit – semn că
dorul de mine e desmărginit.
Clipa stingerii lor îmi îmbracă
zilele-n negru și nopțile-n vise
albe, Doamne, dă-i glas tatălui meu
iar și iar să mă strige:
– Nichita, mai scrie un vers
pe-o foaie de suflet, pe-o foaie de timp
să-mi fie floare în formă de corimb.



vezi mai multe poezii de: Lavinuk37




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dle Rolea Nicolae, vă mulțumesc pentru apreciere și sugestii. Am să țin cont de recomandarea dvs.
Lavinuk37 (autor)
sâmbătă, 05 ianuarie 2019


versul tău e chiar frumos cu parfum de vis duios, dar te rog și eu ceva...poezia n-o forța, lasă versul tău să zboare ca o pasăre sub soare.

Citit cu plăcere și drag.

Revin.

Considerație!
ROLEA NICOLAE
sâmbătă, 05 ianuarie 2019