Momentan sunt leșinat într-un șanț.
Nu din cauza alcoolului, nu sunt firav.
Dar propriile iluzii mă țin în lanț
Și minții mele nu-s decât un sclav.
Mi-aș aprinde țigara, dar nu fumez.
Respir greu și pieptul mă doare oricum.
Cufundat în gânduri, mă botez.
Oh, botezul meu aplicat postul.
Mă ridic obosit, dar renăscut.
Privesc merii din jurul meu naiv.
Parcă veacuri întregi peste mine-au trecut,
Și eu tot în șanț am rămas captiv.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Toţi suntem captivi minţii noastre! Tu ai reuşit să dai captivităţii o formă în versuri! Mi-a plăcut, Tiberiu!
Ina M.
marți, 09 august 2016