Purpuriu e capătul țigării mele ce arde mocnit,
Cenușiu e scrumul ce se-ntărește și cu tăcere acoperă focul
Un om însemnat, pe care-l cunoșteam, a murit și în timp
ce el zace-n coșciug ca o flacără stinsă.
Eu stau aici printre apăsătoare umbre și fumez,
și-mi urmăresc gândurile ce vin și pleacă
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.