Mână de mână - Carlos Drummond de Andrade
Adăugat de: Gerra Orivera

Eu nu voi fi poetul unei lumi apuse.
Dar nici nu voi cînta lumea de mîine.
Eu sunt legat zdravăn de viaţă şi îmi privesc semenii.
Ei stau tăcuţi, dar nutresc mari speranţe.
Aflat printre ei, scrutez enorma realitate.
Prezentul este atît de uriaş, să nu ne îndepărtăm.
Să nu ne îndepărtăm prea mult, să mergem mînă de mînă.

Eu nu voi fi cântărețul unei femei, al unei întâmplări,
nu voi înălța suspine pe înserate, nu voi descrie peisajul văzut pe fereastră,
nu voi împărți stupefiante și nici scrisori de sinucigași,
nu voi fugi spre insule și nici nu voi fi răpit de cete de serafimi.
Timpul e materia mea, timpul prezent, oamenii prezenți,
viața prezentă.



traducerea Dinu FLĂMÂND.



vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.