Nu vreau să fiu ultimul care te halește.
Dacă pe vremuri n-am îndrăznit, e târziu.
Nici să ațâț vechea flacără și nici să te beau
nu mai vreau, sau să potolesc o sete ce nu mai arde
în gura mea secată de cât de mult te râvneam,
de cât de mult te doream fără s-o arăt,
foame ce n-a vrut de înfometare să pătimească
deși tu erai pajiștea atâtora, eu timidul
așteptam să vânturi toată protipendada
care pentru tine și corpul tău astăzi încă
mai calcă strâmb, și să ajungă, intactă și renăscută
ca să te prinzi cu mine în lupta extremă
ce-ar fi făcut din viața noastră întreagă
un incendiar și universal poem.
traducerea Dinu FLĂMÂND.
vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.