Înot printre ani
încercând să găsesc o cale
către ziua de ieri.
Îmi prind visurile
Mi-a fost hărăzit
să alerg pe câmpul sufletului tău.
Am alergat fără încetare
încercând să aflu
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
Un glas timid m-a întrebat:
- De ce compui? De ce tot scrii?
Zâmbind, l-am lămurit:
- Scriu pentru sufletul meu!
Fluturi ai nesiguranței
îmi zboară în suflet.
Neliniștea mă cuprinde
și-un sentiment de nevinovăție
Privesc către albastrele zări
visând la o lume mai bună,
la oameni prietenoși și sinceri.
Zâmbesc unei speranțe ghidușe