A-nflorit castanul
Slove pudibonde
Și-i păzesc elanul
Cucuvele blonde.
Seara mea smolită
Gingașă mă-mbie
Moale și tihnită
Ca-n cules la vie.
Dar privește cârnă
Și nimic n-adună -
Strugurii atârnă
Numai că-nspre Lună.
Poate-i prea frumoasă
Bolta toată-n stele
Ori lumea-i întoarsă
Obosită-n grele.
Sau că înflorirea
Ameți castanii
C-au găsit Iubirea
Și pierdură anii.
Poate-i smulge floarea
Din strâmtori de-alee
Ca s-apuce zarea
Spre Calea Lactee.
Asta-i pare-mi-se
Chestia deplină:
Mi-nfloriră vise
Înspre cer ciorchină!
Și mă trag fierbinte
Cu-alte universuri
După noi cuvinte
De pe crengi de versuri.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
sâmbătă, 12 mai 2018
O poezie deosebit de frumoasa!
SAlecsandru
vineri, 11 mai 2018
ce frumos...
fiti binecuvantat!
danab
sâmbătă, 05 mai 2018