Către înger - Daniela Vizireanu
Poezie adăugată de: danielavizireanu

    joi, 13 septembrie 2018

Gravate plâng în piatră pozele,
Şi sub stâncă doarme omul de lut,
Uitat de clipa vieţii şi de mine plâns.
Seminţe am sădit aici pentru tine,
Să-ţi înflorească sufletul o corolă...
Pe care să mi-o pot aminti frumos,
Căci ochii veştejiţi ce s-au închis,
Au evocat tot ce-a fost trist şi va mai fi...
E nenorocul meu cel îndurerat,
Acela de a nu mai avea lumina ta...
Tu eşti mort, tată, şi eu aici,
Îngălbenesc spunându-mi că trăiesc...


Omul e-o elegie fără de sfârşit...
Ce şi-o cântă cât timp e pe pământ.
Iar dupa ce cu zile ai murit,
Cântarea ta s-a vârît în toată fiinţa mea...



vezi mai multe poezii de: danielavizireanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.