Suntem trecători, soarta mereu ne tulbură, ne frământă
Jucându-se. După ce ne înalță în genuni ne aruncă.
Rezistă. Să nu te sperie nesfârşitele capcane,
Nu te mânia. Domnul Iisus îţi întinde o mână. Crede!
***
O pulbere fină albă ce tulbură transparența anunță iarna . E feeric.
Zăpada pufoasă ca lâna a împrumutat din cer aureola. E magnific.
Sufletul zdrobit privește către Împăratul Păcii, cere ajutor. E disperat.
Pe firmament apare scris : ” crede, nu fi răzvrătit”. Ești iertat.
vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.