Hartă inutilă - Cecilia Meireles

Câte lucruri mi-au părut sublime,
demne de lacrimi abundente!
Care erau?
Îmi amintesc lacrimile
şi introspectele podişuri
prin care-şi săpau albia.
Dar fără nume rămân aceste râuri.
Înăbuşite şi surpate, pierdute rămân.
Mai mari decât cele plânse
erau lacrimile ce le plângeau.
Iar imaginea lor, privind îndărăt,
e solitudinea curgând fără sens:
hartă inutilă ce lepădăm
în marginea drumului,
în lungul periplu
spre nicăieri.

traducere de Paul Abucean



vezi mai multe poezii de: Cecilia Meireles




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.