Cel mai cuminte renunţă - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    luni, 18 decembrie 2017

Nu e vremea să-ţi întorci faţa
dacă cineva te-a lovit cu palma
alungându-şi mânia,
pofta de răzbunare
umflă sângele-n vene.

Cel mai cuminte renunţă,
caută-n tăcere resemnarea rece
presărând nisip peste orgolii,
respiră paşnice gânduri
înflorite să se nască fructul
ce plin de aromă străluceşte.

Cu feţe luminoase
zâmbete largi stârnind,
glasuri tinere se răsfaţă
punându-şi bucuria pe rana uitării.

Cu perle, fire de nisip se-nvelesc
în scoicile mărilor lumii
împrăştiind în aer spirale de lumină.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cel mai cuminte renunță la tot ce-i pământesc
Si se apropie mai mult de ce-i dumnezeiesc!
O poveste cu tâlc, pusă in versuri! Frumoase...
Ina M.
marţi, 02 ianuarie 2018