Pupile stinse nu te mai răsfrâng, iubire;
mult inima idealistă te-a jelit!
Aşteaptă, larg deschise, ale mele potire
azimile-ţi de toamnă şi-un vin de răsărit.
Amor, divină cruce, împrăştie-n pustiire
sânge astral, ce ştie-a visa şi-a pânge-avan.
Pupile stinse nu te mai răsfrâng, iubire,
dorite, temătoare de-un plâns răsăritean!
Nu-mi eşti pe plac, iubire, când te găsesc distantă,
Trasă la sorţi în falduri de veselă bacantă
Sau în plăpânde, cârne, profiluri de muiere.
Iubire – descărnată, puroi care uimeşte – ;
iar eu, ca Dumnezeu, să fiu cel ce iubeşte
şi procrează fără beţia din plăcere!
vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.