Septembrie - Cesar Vallejo

Demult, în noaptea de septembrie, tu
cu mine-atât de bună-ai fost… că m-a durut !
Eu nu ştiu ce-a urmat ; vezi de aceea
nu trebuia să fii atât de bună, nu.

În noaptea-aceea-ai plâns când m-ai văzut
ermetic şi tiran, bolnav şi trist.
Eu nu ştiu ce-a urmat… vezi, de aceea
nu ştiu de ce-am fost trist… aşa de trist !

Numai în noaptea suavă, de septembrie,
în ochii-ţi de Magdală-am uzurpat
distanţa până la Tata …ţi-am fost drag !

Dar într-o altă seară de septembrie,
pe jarul tău am împroşcat, dintr-o maşină,
băltoaca nopţii de decembrie.



vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.