Stăpână-a amintirii, iubită-ntre iubite,
Omagiul meu şi scumpă comoară de plăceri!
Îţi aminteşti tu astăzi alinturi fericite,
Căldura din cămin şi farmecul din seri,
Stăpână-a amintirii, iubită-ntre iubite?
Şi seri iluminate de soba cu cărbuni,
Ori pe balcon, în aburi trandafirii visând;
Ce dulce ţi-era sânul şi ochii tăi ce buni!
Ne-am spus adesea lucruri ce nu s-au stins nicicând
În seri iluminate de soba cu cărbuni.
Cât de frumoşi sunt sorii în serile-ncropite!
Cât de adânc e spaţiul, iar sufletul preabun!
Când m-aplecam spre tine, regină-ntre iubite,
Mi se părea că-ţi sorb al sângelui parfum.
Cât de frumoşi sunt sorii în serile-ncropite!
Iar noaptea peste lume creştea atât de lin,
Şi ochii mei pupila-ncercau să ţi-o ghicească,
Îţi respiram suflarea, o, farmec, o, venin,
Şi-ţi adormeam piciorul în mâna mea frăţească!
Iar noaptea peste lume creştea atât de lin!
Ştiu arta amintirii momentelor senine
Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit,
Căci unde al tău farmec îl pot găsi mai bine
Decât în blându-ţi suflet şi-n trupul tău dorit?
Ştiu arta amintirii momentelor senine!
Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din golurile-afunde vor mai renaşte oare,
Cum, după ce se scaldă în nesfârşite mări,
Se urcă iar pe ceruri întineritul soare?
O, scumpe jurăminte! miresme! sărutări!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.