Traducere de Octavian Cocoş
E dulce şi amar ca-n nopţile de iarnă,
S-asculţi pe lângă focul ce tremură şi-afumă,
Vechi amintiri ce-n tihnă se-nalţă să se-aştearnă
Pe clopote ce sună necontenit prin brumă.
Şi binecuvântat e-un clopot măreţ şi viguros,
Care-n pofida vârstei e teafăr şi alert
Şi răspândeşte-n aer un imn religios,
Ca un bătrân războinic ce-n cort veghează-atent!
Şi spart e al meu suflet şi vrea a lui năpastă
S-o cânte-n noaptea rece, afară la fereastră,
De-aceea glasul lui, ce nu se-aude tare
Pare-un rănit pe care îl trecem în uitare
Lângă un lac de sânge, cu morţi pe el grămadă,
Ce moare, căci nu-i nimeni acolo să îl vadă.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.