Traducere de Octavian Cocoş
Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit,
Sânul meu, unde toţi au jelit cu regret
E făcut să inspire un amor de poet
Ca materia, mut şi etern, infinit.
Eu tronez în azur ca un sfinx nepătruns
Unesc inima pură cu a lebedei nea;
Şi urăsc tot ce linii din loc va mişca,
Niciodată n-am râs, niciodată n-am plâns.
Iar poeţii, văzând cum mă îngâmf tot mereu
Luând model de la orice edificiu măreţ,
Zi de zi, an de an, cerceta-vor din greu;
Fiindcă eu, să vrăjesc orice-amant nătăfleţ,
Am oglinzi ce fac totul să pară frumos:
Ochii mei, mari şi veşnici, cu aspect luminos!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire