Giganta [La géante] - Charles Baudelaire
Adăugat de: Octavian

Traducere de Octavian Cocoş

În vremea când Natura în verva-i fulminantă
A zămislit copii cu fire monstruoasă
Mi-ar fi plăcut teribil să stau lâng-o gigantă
Cum stă lângă regină pisica voluptoasă.

Mi-ar fi plăcut să văd că-n joc şi hărmălaie
Îi cresc şi trup şi suflet cu aprigă grăbire;
Să bănuiesc că-n suflet e-o sumbră vâlvătaie
Şi că o ceaţă udă-i înoată în privire;

Să-i explorez în voie magnificele forme
Să urc pe povârnişul picioarelor enorme,
Iar vara, câteodată, când arde cruntul soare

Şi istovită zace pe-ogoare şi fâneţe,
Sub sânii ei să dorm, la umbră şi răcoare,
Ca un sătuc de munte vegheat de culmi semeţe.



vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.