Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire,
Doreai să vină seara - privește-o , a venit;
În vânătă-noptare orașul s-a-nvelit
Dând unora odihnă și altora mâhnire.
În vreme ce mulțimea de muritori mișei,
Sub bicele Plăcerii, călău fără-ndurare,
Culege Remușcarea, la josnica serbare,
Durerea mea, dă-mi mâna - noi să fugim de ei,
Hai să fugim. Privește cum anii morți se pleacă
În straie-mbătrânite pe-al cerului pridvor,
Din apă cum se-nalță Regretul zâmbitor
Și soarele cum scade, sub boltă să se culce...
Și ca un lung lințoliu din Orient când pleacă,
Auzi, auzi, tu, scumpo, cum vine noaptea dulce?
traducere Al. Philippide
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.