Traducere de Octavian Cocoş
Ah, moartea ne alină! şi să trăim ne-arată;
Ea este scopul vieţii şi singura speranţă
Ce, ca o poţiune, ne-nalţă şi ne-mbată,
Şi cum să prindem seara tot ea mereu ne-nvaţă;
Pe ger sau pe furtună, când neaua se depune,
E clarul ce vibrează în zarea-ntunecoasă
E hanul plin de faimă de care-n cărţi se spune,
Unde-ai putea să şezi, să dormi să stai la masă;
E Îngerul ce-n mâna magnetică vădeşte
Şi somn şi vise blânde cu care ne vrăjeşte,
Şi care face patul săracului ce n-are;
Este grânarul mistic, zeiţa adorată,
E punga celui jalnic şi patria uitată,
E poarta larg deschisă spre Ceruri cu mult soare!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.