Traducere de Octavian Cocoş
Într-un pământ fertil, cu melci cu coarne scoase,
Aş vrea să-mi sap o groapă, să fie adâncă tare,
Unde să-mi pot lungi bătrânele reci oase,
Să dorm uitând de toate ca un rechin în mare.
Urăsc şi testamente, mormântul îl blestem;
Dar decât să cer lacrimi şi toţi să mă jelească,
Aş vrea, cât sunt în viaţă, un stol de corbi să chem
Ca trupul meu vremelnic de sânge să-l golească.
O, viermi! tovarăşi negri, ce ochi şi-urechi n-aveţi
Un mort voios şi liber veniţi ca să vedeţi;
Voi, filozofi şăgalnici şi fii ai putrezirii,
Pătrundeţi leşu-aceasta, mâncaţi ale lui părţi,
Şi spuneţi-mi, mai este vreun rost al pătimirii
Când trupul n-are suflet şi-i mort printre cei morţi?
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.