Traducere de Octavian Cocoş
O, muză de suflet, râvnind la palate,
Când un vânt de Gerar va sufla cu vigoare
În plictisul cel negru întâlnit pe-nserate,
Vei avea ceva jar de-ncălzit la picioare?
Vei trezi iar la viaţă umărul marmorat
La nocturnele raze ce prin storuri pătrund?
Dacă punga ţi-e goală, cerul gurii uscat,
Vei putea s-aduni aur din seninul profund?
Pentru pâinea de seară necurmat să lucrezi
Şi ca tânărul dascăl, du-te să tămâiezi,
Un Te Deum să cânţi, chiar de nu crezi ce spui,
Sau, precum un circar, giumbuşlucuri să faci
Şi cu ochii în lacrimi să zâmbeşti şi să placi
Ca pe omul de rând să îl binedispui.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.