Adesea, ca-ntr-o mare de muzică sunt dus!
Spre steaua mea pălită,
Par, pe sub bolți de neguri, sau claru-adânc de sus,
O navă--n vânt pornită:
Cu pieptul înainte și cu plămânii plini
Ca pânzele rotunde,
Sar crestele de valuri ce spumegă-n ciorchini
Prin noaptea ce le-ascunde;
Vibrând resimt în mine atâtea pătimiri
Ce-n zbucium nava-și spune;
Dar vântul bun la fel cu furtuna-n zvârcoliri
Pe marea lor genune
Mă leagănă. -- Ce calme oglinzi îmi întindeau
Zdrobit când mă vedeau!
traducere Șerban Bascovici
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.