Traducere de Octavian Cocoş
Din cerul acesta straniu şi livid,
Chinuit ca soarta care ţi s-a dat
Ce gânduri coboară-n sufletul tău vid?
Hai, răspunde grabnic, om destrăbălat.
– Chiar dacă sunt lacom, chiar dac-am dorit
Tot ce e nesigur şi confuz deplin
Eu, precum Ovidiu, n-o să fiu gonit
Din încântătorul paradis latin.
Ceruri sfâşiate ca un ţărm pietros
Voi al meu orgoliu azi îl reflectaţi;
Norii voştri ampli şi îndoliaţi
Sunt un dric ce duce visul meu frumos,
Iar lucirea voastră oglindeşte clar
Iadul ce-mi desfată sufletul hoinar.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.