Traducere de Octavian Cocoş
Orologiu! zeu sinistru, cu secunde muribunde,
Ce cu degetul ne mustri şi ne spui, «Să-ţi aminteşti!
De-acele Dureri vibrante ce te-or face să scânceşti
Când în inima-ngrozită ca-ntr-o ţintă vor pătrunde;
Căci Plăcerea vaporoasă va fugi spre zarea largă
Ca silfida ce dispare în culise imediat;
Şi-apoi clipa devorează tot ce omu' a căpătat,
Desfătările primite pentru viaţa lui întreagă.
Şi de trei mii şase sute de ori spun Secunde-n oră:
Aminteşte-ţi! – Şi cu vocea de insectă zic grăbit:
Noi suntem Trecutul care pân' acum te-a însoţit
Şi-a pompat în tine viaţă cu-a lui trompă incoloră!
Aminteşte-ţi! Esto memor! sau Remember! – ce tezaur,
(Pot vorbi în orice limbă cu al meu gât de metal).
Muritoarele minute sunt sterilul din furnal
Din care cu multă trudă vei putea să separi aur!
Nu uita că Timpul joacă şi mereu se lăcomeşte,
Nu trişează, dar câştigă şi n-ai cum să îl opreşti.
Ziua scade; noaptea creşte; tot mereu Să-ţi aminteşti!
Că abisul te aşteaptă, iar clepsidra se goleşte.
Va veni şi clipa-n care ceasu-ţi va suna şi ţie,
Când soţia ta, Virtutea, cu-al ei trup încă virgin,
Când chiar însăşi Pocăinţa (ultimul sălaş divin),
Îţi vor spune: Mori, bătrâne! Hai, că vremea e târzie!»
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire