Traducere de Octavian Cocoş
Vinul ştie să-mbrace tot ce este meschin
Într-un mod somptuos,
Şi face s-apară un portal fabulos
În vaporii săi roşii de aur fin,
Ca un soare ce doarme în văzduhul noros.
Iar opiul întinde tot ce n-are hotare,
Necuprinsul îl creşte,
Voluptatea o sapă, timpul îl lungeşte
Şi sufletu-l umple fără încetare,
Cu o desfătare care răscoleşte.
Dar toate nu fac cât otrava ce curge
Din ochii tăi verzi – ca lacuri în care
Al meu suflet se zbate şi invers apare...
Şi orice visare în mulţime ajunge
Ca setea să-şi stingă în abisuri amare.
Dar toate nu fac cât minunea cumplită
A salivei cu care tu muşti necurmat,
Cu care-n uitare m-ai scufundat,
Şi-n goana ta mare, nestăpânită,
Pe-al morţii tărâm sufletul mi-ai purtat.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.