Traducere de Octavian Cocoş
Când vei dormi adânc, frumoasă întunecată,
Sub marmura cea neagră a pietrei funerare
Şi-n loc de dormitor şi vilă rafinată
Cavou tu vei avea şi-o groapă oarecare;
Când piatra pieptul tău speriat o să-l strivească,
Precum şi trupul zvelt şi plin de nonşalanţă,
Oprindu-ţi inima să bată, să dorească,
Împiedicându-ţi mersul cel plin de cutezanţă,
Mormântul, care-mi ştie şi visul infinit
(Căci un mormânt cunoaşte poetul inspirat),
În nopţile măreţe, când somnul n-a venit,
Va zice: „Curtezană, la ce ţi-a ajutat
Că n-ai ştiut ce morţii în groapă plâng discret?”
– Şi pielea ţi-o va roade la fel ca un regret.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.