Traducere de Octavian Cocoş
„De unde vine, zici, tristeţea cea ciudată,
Ce urcă precum marea pe stânca neagră, mută?”
– Când inima deja a strâns recolta toată
A mai trăi nu-i bine. E-o taină cunoscută.
Calvarul este simplu, deloc misterios,
Ca bucuria ta, ce pentru toţi sclipeşte.
Deci nu mai căuta cu chipul curios
Şi chiar de-ai vocea blândă, din vorbă te opreşte!
Taci, suflet ignorant trăind în zări senine!
Gură râzând ca pruncul! Căci Moartea, ea ne ţine
Mai bine decât Viaţa în laţu-i nevăzut.
Şi inima mi-o lasă să bea minciuni pompoase,
În ochi să ţi se-afunde ca-n visele frumoase,
La umbra pleoapei tale să doarmă cât mai mult!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.