Traducere de Octavian Cocoş
Ei merg în faţa mea cu Ochi plini de lumină
Magnetizaţi de-un Înger ingenios, savant
Ei umblă, fraţii mei de-origine divină,
Şi-n ochii mei aruncă văpăi de diamant.
Mă apără de curse şi de păcatul greu,
Şi către Frumuseţe mă poartă grijulii
Ei îmi sunt slujitorii, iar sclavul lor sunt eu
Fiinţa mea se-nclină în faţa torţei vii.
Voi, Ochi seducători, cu strălucire sfântă
Ca lumânări ce ziua încă-şi menţin puterea
Sorele roş nu stinge văpaia ce încântă;
Ei Moartea o slăvesc, voi, numai Învierea;
C-al meu suflet învie cântaţi din zare-n zare,
Şi nu vă poate stinge, dragi Aştri, niciun soare!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.