Traducere de Octavian Cocoş
Străduţa era zgomotoasă şi-ngustă
Înaltă şi suplă, în doliu şi jale,
Trecea o femeie distinsă agale
Săltând şi mişcând tivul ei de la fustă.
Picior de statuie, stilată, sprinţară,
Din ochii-i ca cerul sau prinşi de furtună
Eu beam fără preget, cu poftă nebună,
Dulceaţa ce-ncântă, plăcerea ce-omoară.
Un fulger...şi noapte! – Fugară splendoare
Ce m-ai renăscut cu privirea pe dată,
Doar în veşnicie te-oi mai vedea oare?
Prin lume, târziu! poate chiar niciodată!
Unde fugi n-am ştiut, unde-s eu habar n-ai,
Aş fi vrut să te-ador, sunt convins că ştiai!
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.