Traducere de Octavian Cocoş
Am trăit îndelung sub arcade mari, zvelte,
Poleite de sori în o mie de note,
Şi coloanele lor maiestuoase şi drepte
Le schimbau pe-nserat în bazaltice grote.
Valuri vii legănau a văzduhului zare
Şi solemn combinau şi dădeau unitate
Unei muzici cu-acorduri bogate şi clare
Cu culori de amurg, de-ai mei ochi reflectate.
Şi acolo-am trăit voluptăţi neştiute,
Huzurind în azur şi în valuri imense,
Printre sclavi dezbrăcaţi, cu mirosuri intense,
Ce pe frunte-mi puneau palme reci şi plăcute,
Cu o singură poftă, de-a cunoaşte precis
Dureroasa mea taină ce m-aruncă-n plictis.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire