Traducere de Octavian Cocoş
Cunoşti, la fel ca mine, durerea cea plăcută
Şi faci ca toţi să spună: „Ce om deosebit!”
– Trăgeam să mor. Şi-n suflet aveam iubire multă
Cu groază-amestecată şi cu un rău cumplit;
Dar şi speranţă vie şi jalnică angoasă.
Cu cât nisipu-n sticlă curgea în mod fatal
Cu-atât găseam tortura mai aspră, mai gustoasă;
Şi inima de lume mi se rupea total.
Eram ca copilaşul avid după spectacol
Urând cortina groasă ca pe-un hain obstacol...
Dar adevărul rece la urmă l-am aflat:
Nu m-am mirat, murisem, zorii-mi erau cununa
Apoi s-au strâns în juru-mi. – Dar, ce s-a întâmplat?
Cortina se trăsese, eu aşteptam întruna.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.