Cînd la stricaţi, prin geamuri, dau zori de aur veste
Şi au pătruns alături de Idealul dur,
Prin jocul răzbunării şi-al tainei dimprejur,
În bestia-aţipită un Înger se iveşte.
Stau Slăvi Spirituale-necucerit azur-
Deasupra celui care în lanţ de vis tînjeşte,
Adînc deschid prăpăstii, sorbindu-l îngereşte.
La fel, Zeiţă dragă, Fiinţă de dor pur,
Prin fumul ce-l lăsară păcatele-n moloz,
Obrazul tău răsare şi limpede şi roz
Jucîndu-se sub ochii-mi în chip de amintire.
Şi-au înnegrit la soare feştila, lumînări;
Năluca ta e soare izbăvitor de zări,
Tu, suflet clar şi rază ci veşnică lucire.
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.