Zorii zilei - Charles Baudelaire
Adăugat de: Diana07

Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vîntul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
Şi lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punînd pe luciul zilei o sîngerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului şi silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e şters de vînt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-şi dau în umbră duhul.
Şi-i frînt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvineţite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tîmp să se îngroape.
Calicele, tîrîndu-şi uscaţii, recii sîni,
Suflau s-aţîţe focul, şi îşi suflau în mîini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sînge roş,
Tăia departe pîcla un cîntec de cocoş.
Mormane mari de ceaţă zăceau pe edificii
Iar muribunzii jalnici, prin funduri de ospicii,
Îşi horcăiau suflarea din urmă-necăcioasă,
Stricaţii, frînţi de munca lor grea, soseau acasă.

Şi-n timp ce aurora de-a lungul Senei, goală,
În rochie roz-verde prin frig păşea agale,
Sărind din somn Parisul îşi aduna în grabă,
Uneltele, şi harnic bătrîn, pornea la treabă!

Traducere de Alexandru Philippide



vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.