Ni se cere mereu
să înţelegem punctele altora de vedere
fără să conteze cât sunt de
demodate,
de prosteşti sau de
pline de ură.
Unora li se cere
să-şi vizualizeze
cu înţelegere
toate greşelile,
viaţa lor irosită,
mai ales dacă-s
în vârstă.
Dar vârsta este suma
tuturor întâmplărilor noastre.
Ei au îmbătrânit
cum nu trebuie
pentru că au
trăit, cică, fără un scop,
ei au refuzat
să vadă.
Nu-i vina lor?
A cui e vina?
A mea?
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski