Gândurile se înghesuie în memorie,
se filtrează visele în sitele dintre orele tremurate,
în colţurile cele mai îndepărtate
rafturile sunt goale.
Amintirile prind patina timpului,
pasul de eliberare din chinga lor
este o alunecare în gol
spre un sfârşit îngropat în praf.
Nimic nu mai creşte falnic din ruină
decât dacă netezeşti totul ca-n palmă,
construieşti un alt oraş cu străzile drepte
şi clădiri cu o arhitectură modernă.
Iubito vino să locuim în el, la etaj,
să privim pe fereastre pădurea fulgerată
de orizonturi de argint
şi dragostea ne va înghiţi înserarea.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Las un semn de plăcută lectură.
mirimirela
vineri, 28 august 2015