Am încercat să te pictez, iubire,
așa cum îmi închipui eu că ești!
Vedeam un chip, un suflet, o sclipire,
iar bietul meu penel … ce zvârcolire,
ce căutări prin gânduri prea lumești!
Culorile amestecate-n grabă,
priviri ce, să clipească, nu-ndrăzneau
văzând, pe șevalet, cum se înjgheabă
ca-ntr-un poem, silabă cu silabă,
un vers adus de îngeri ce-l cântau.
Iubita mea, ai devenit iubire,
căci, la final, pe pânză-a răsărit
un chip ce nu e gând, nu-i amintire,
ești tu, și mă privești cu-acea privire
de care sunt, demult, îndrăgostit.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Felicitari pentru acest omagiu delicat adus iubirii !
Adina Speranta
joi, 29 octombrie 2015
Mă bucur să vă reîntâlnesc/recitesc! :-) Am lecturat cu plăcere, frumoase versuri!
Camelia Ardelean
miercuri, 28 octombrie 2015
Semn de placuta lectura si sincera apreciere.
Agafia
miercuri, 28 octombrie 2015
Superbă aşezare în vers, conotaţii pătrunzătoare.
gianina
miercuri, 28 octombrie 2015
Deosebita aceasta poezie! Toata admiratia mea pentru talentul tau!
andreionthepoetry
miercuri, 28 octombrie 2015
Te mai aştept să te citesc, versurile tale ma încântă. Felicitări
sonia
miercuri, 28 octombrie 2015
Astept cu nerabdare si alte poezii frumos "pictate" ca aceasta.
Felicitari
matilda
miercuri, 28 octombrie 2015