Cu botnițe pe ochi...
cu ochi sub pleoape
accelerarea
s-a sustras părerii
crezută de o urmă
fără pași...
dar ploaia
a spălat asfaltul
rupând din el
bucăți întregi de urme;
părerea s-a-ntețit
dar pași au rămas
cu botniță
pe pleoape
scurse-n orbite...
n-am lacrimi să mai plâng!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk