Cum bob…
Cum bob de lacrimi se aprind
Sub seceta picată-n frunte
Adâncul ochilor întind
Peste orbitele-mi o pune
Să treacă toţi şi toţi să vadă
Cum bob de lacrimi se aprind
Şi-n ciucuri grei în cărţi să cadă
Pe care le citiţi zâmbind.
În braţe-ncerc să vă cuprind
Că mi-aţi lipsit şi c-aţi uitat
Cum bob de lacrimi se aprind
În seceta ce mi-aţi lăsat
De când am fost plecat haihui
Cu fruntea dusă la colind
Văzând cu mintea mea zbihui
Cum bob de lacrimi se aprind…
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk