Mi-ai arătat azi noapte din nou întreg abisul
neîmplinirii mele din lada ta de zestre
fugind nevinovată iarăși pe la ferestre,
umplând lumea întreagă cu zvonuri și cu visul
copilăriei tale, nevinovată muză,
știind că în coșmarul ce-l port adânc în mine
se oglindește totul nimicului ce ține
lumina vieții mele ce pâlpâie difuză.
În cameră mai arde un muc de lumânare
acolo la fereastră, pusă cu-ndemânare
de voia sorții mele să picure un pic
în mine tot trecutul e ars într-o feștilă
ce-mi pare astăzi mică ș-atât de inutilă
să-mi amintesc de toate. Dar... nu mai știu nimic.
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.