Cu gândurile răvășite
eu am crescut în tine,
ca o liană m-am înfipt
în coaja ta fragilă
și m-am cuprins cu atât drag
de ramurile tale;
din mugurii ce s-au ivit
coroană ți-am făcut
și am băut nectarul sfânt
din seva ta de lacrimi,
dar a venit de-odat-un vânt
și m-am ținut de tine
să nu mă spulberi răvășit
în gândurile mele.
Când dimineața m-am trezit
stăteam pe-un ciot de lemn
uscat - și eu ca un păcat
de ger din nord venit -
uitasem răvășitul semn:
Crescând te-am sufocat!
vezi mai multe poezii de: Christian W. Schenk
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.